După toate cele întâmplate în “săraca fată bogată”, România noastră, în ultimele zile, nici nu știi ce e mai grav, mai greu de suportat: ceea ce s-a pus la cale și, evident, a fost dus la buna-împlinire de către Putere sau atitudinea dezamăgitoare a celui în care românii și-au agățat, ca înecatul, ultimele speranțe – Președintele țării. Cotroceniul și cei care, încă, mai susțin un șef de stat totalmente invizibil indiferent la ce facem referire, spun că acesta a acționat, din punct de vedere constituțional, corect. Nu putem contrazice acest lucru, dacă judecăm cu legea supremă a țării sub priviri. Da, legal. Însă, oare, această fațadă a așa-zis „corectitudini”, este, în același timp, și ceea ce ne salvează?
Este, oare, discursul tărăgănat, steril, al președintelui în fața națiunii, suficient de convingător încât să credem că mai avem încă pe cineva care ni se alătură în fața acestui dezastru național?
Evident că nu. Președintele nostru a apărut cu o figură gravă, specifică unor anunțuri de importanță galactică, și ne-a lămurit buștean, în două minute, cum că n-avem ce face decât „să mai dăm o șansă actualei Puteri”. Și că, gata, “Puterea trebuie să se apuce de treabă”. Dacă n-ar fi de râs, ar fi, cu siguranță, de plâns să auzi așa ceva. Să constați, cu cel mai amar gust și cea mai adâncă dezamăgire, că ultimul „bastion” al dreptății din țara asta, te-a trădat și el și s-a ghemuit, sub aripa pseudo-corectitudinii, în pat cu dușmanul. Nu, domnule Președinte, românii nu doreau să audă astfel de vorbe de la cea mai înaltă tribună a țării.
Și cei care nu v-au ales, dar mai ales cei care și-au pus, de aici sau de acolo, departe de țară, speranțele în dumneavoastră, au avut în față un om slab, duplicitar, un om fricos și care s-a separat, cu o diplomație lipsită de credibilitate, de popor. Un om care și-a declarat pe loc teama de luptă și capitularea în fața unui dezastru ce fusese deja dovedit cu vârf și îndesat de prea multe ori într-un singur an.
Chiar dacă, așa este, a fost ales răul cel mai puțin rău, căci la noi e numai cu de-astea, alegem cel mai mic rău, să spui că mai dai o șansă în loc să te arăți revoltat de faptul că alte șanse au fost irosite și batjocorite, este ceva la care românii chiar nu mai pun botul. Românii așteptau cu sufletul la gură ca Președintele să-i ia de guler pe cei care intră, de peste un an, cu buldozerul în inima României. Să dea cu ei de pământ, să se dezică total de aceste acțiuni, cu atât mai mult cu cât ele se repetă cu o frecvență deja patologică. Cum să stai așa, cu ochii în candelabrul de cristal și să spui nimicuri? Să nu critici măcar, să nu te arăți dezamăgit, sătul, să nu faci măcar o observație cu privire la toate aceste atrocități politice care se sparg, din nou, în capul bieților români?
Cum să spui că ești de acord fără să adaugi că acordul ăsta e unul forțat, lipsit de orice altă alternativă și fără să recunoști ceea ce urlă cu puterea evidenței, anume că este o greșeală uriașă, o alegere proastă, poate cea mai proastă pe care, vezi-Doamne, ești nevoit să o faci, dacă tot te-ai decis că altfel “destabilizezi politic” țara? Greața și-a făcut treaba și evident că, la auzul laudelor lui Dragnea la adresa Președintelui, românii au luat wc-urile în brațe. Pentru că acesta a fost ultimul lucru pe care România dorea să îl audă, să îl simtă. Ne-ați lăsat singuri, dar nu-i nimic, am fost și altădată ceea ce cândva am fost, și mai mult decât atât! Nu vă mai agitați cu peisagistica și pereții de la Cotroceni pentru care, iată, de doi ani încoace, nu mai ajung milioanele: șansa la al doilea mandat nu mai e cum a fost.
E bolnavă, obosită, aproape terminată. Ne-ați urat „o seară bună” și v-ați îndepărtat nu doar de pupitrul de la care ați făcut aceste anunțuri lamentabile, ci de popor, de sufletul oamenilor care au obosit să mai încaseze mizeriile și faptele premeditate ale celor care ne conduc către groapă! Să nu fiți surprins daca constatți, pe zi ce trece, că pulsul iubirii scade și că inima românilor nu vă mai zâmbește. Așa cum toate au un sfârșit, chiar și lucrurile corecte, bune, frumoase, nici cele clădite abuziv, samavolnic, pe suferința perpetuă a acestui popor, nu au cum să dureze la nesfârșit. Dar știți cum e, fiecare pasăre pe limba ei piere: poate că alegerea celui mai slab și nepotrivit premier din istoria acestei țări, va însemna de fapt, tăierea crengii de sub picioare a acestei coaliții.
Până atunci, însă, românii se pregătesc să vă ofere, atât dumneavoastră cât mai ales Puterii pentru care nimic nu mai contează în afara ciolanului, o lecție pe care cu siguranță o veți ține minte toată viața. Iar acesta este doar începutul, pentru că vă reamintim ceea ce consilierii dumneavoastră au uitat să vă spună: cine seamănă vânt culege furtună.
